De-a v-ati ascunselea prin viata

 

Stau intinsa pe canapea cu privirea fixa spre un punct imaginar si ma intreb cand naiba au trecut 21 de ani jumate?

Eu inca sunt un copil, un copil care cauta in plasa mamei dupa ceva bun cand vine de la servici, un copil care se bucura de zapada si de cum se asterne fuge afara la bulgareala, un copil ca oricare altul pe care il vad acum in fata blocului, jucandu-se de-a v-ati ascunselea.

Nu-mi vine sa cred ca ar trebui sa fiu un adult cu responsabilitati si griji… nu pot sa fiu asa! … si poate e rau!

Dar nu-mi pasa… zambesc, ma asez pe saniuta si cobor prin ani, ascunzandu-mi statutul de adult cu seninatate.

Am 21 de ani…si ce? Copil voi fii mereu… si mai ales in preajma sarbatorilor!

Da` de ce sa ma opreasca din drum greutatile? Pot pur si simplu sa le ignor si sa trec mai departe!

De ce sa nu rad cand imi vine sa rad? Sa ma ascund, ca voi, oamenii mari? Sa tac din gura cand iubesc? Sa tac atunci cand sufar? Nu, astea-s copilarii ale adultilor! Eu sunt un copil!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: